Despre Katana

 

Katana este un tip de sabie japoneză, numită de multe ori și "sabie de samurai". Termenul katana mai poate fi folosit pentru orice sabie japoneză curbată cu lungimea lamei mai mare de 60 cm. Acesta este însă folosit deseori greșit pentru săbiile japoneze în general.

Katana este caracterizată de prin proprietățile sale: este curbată, ușoară, cu o singură lama, cu garda de formă circulară sau pătrată, și cu manerul destul de lung pentru a putea fi ținut cu ambele mâini. Din punct de vedere istoric, ea a devenit inseparabilă de samuraiul din perioada feudală a Japoniei, și a devenit cunoscută pentru abilitatea ei de tăiere și a ascuțimii sale.

Istorie

Ca rezultat al schimbărilor condițiilor de luptă, cerându-se astfel viteză mai mare, katana a fost creată în perioada Muromachi (1392–1573). Viteza era demonstrată de katana prin lama sa așezată în sus, permițându-le astfel samurailor să scoată sabia din teacă și să taie inamicul printr-o singură mișcare. Înainte, sabia curbată era purtată de samurai cu lama in jos. Această metodă de așezare era însa folositoare samuraiului în viața de zi cu zi.

Lungimea lamei a variat considerabil pe parcursul istoriei. La sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea, lama katanei obișnuia să aibă lungimea între 70 și 73 cm lungime. La începutul secolului al XVI-lea, lungimea medie era mult mai apropape de 60 cm, dar la sfârșitul secolului respectiv tinde iar spre 73 cm.

Katana facea deseori pereche cu wakizashi, o sabie similară, dar mai scurtă, purtată de cei ce aparțineau clasei războinicilor. Rareori făcea pereche cu tantō, o sabie de aceeași formă, dar de lungimea unui cutitul. Cuplul format de katana și wakizashi se numea daishō și reprezenta puterea socială și onoarea unui samurai.

Compozitie

Compoziția oțelului utilizat pentru katana variază de la fierar la fierar în functie de minereul de fier folosit. Într-o formulă, cunoscută a fi utilizată în decursul celui de-al doilea razboi mondial.

O sabie katana autentică se face din oțelul japonez numit "Tamahagane". Forjarea unei lame de katane putea dura ore sau zile întregi, procedeul fiind considerat o artă sacră. Ca și în cazul multor alte procese complexe, mai mulți realizatori/artiști au fost implicați, și nu doar un singur artizan. Exista un fierar pentru a realiza duritatea sabiei, de multe ori un al doilea fierar (ucenic) pentru a îndoi metalul, un specialist de polizat, și chiar și un specialist pentru realizarea marginii lamei. De multe ori, existau specialiști pentru realizarea mânerului, a tecii și a porțiuni de separare a tecii de mâner, tsuba.